Unul dintre cei patru C al diamantului: Cut (tăietura)
Un diamant bine și cu măiestrie tăiat, îi va permite luminii să se joace și să creeze efecte vizuale impresionante, rezultând într-o prezentare excepțională a celor trei atribute importante ale diamantului:
- Strălucirea – adică cantitatea totală de lumină reflectată de un diamant
- Focul – sau dispersia luminii în culorile curcubeului
- Scintilația – adică acele sclipiri de lumină care apar atunci când un diamant este întors și privit din mai multe părți
Există o bogată varietate de forme, însă cea mai populară rămâne, în continuare, tăietura de tip ”brilliant”. Pe lângă aceasta din urmă, celelalte două preferințe sunt tăietura de tip ”Step” (în trepte) și ”Mixed”. La aceste trei tipuri, se mai adaugă și tăieturile ”fancy”, adică cele cu multiple fațete, unele chiar cu peste 100!
Tăietura de tip ”Brilliant”
Acest tip de tăietură constă din fațete triunghiulare și în formă de zmeu, care se desfășoară din centrul pietrei spre exteriorul ei. Așa după cum sugerează și numele, tăietura de tip ”Brilliant” are și cel mai mare grad de scintilație (de sclipire) dintre toate celelalte tipuri existente.
Tăietura de tip ”Step” (în scări)
Tăietura de tip ”Step” constă în fațete dreptunghiulare care urcă pe coroana diamantului și apoi coboară în trepte pe pavilion. Printre exemplele de tăieturi în trepte se numără tăieturile ”Emerald” și cele ”Baguette”. Acestea sunt populare pentru că pun în evidență culoarea și claritatea pietrei și produc o strălucire subtilă.
Tăieturi mixte
Tăieturile mixte combină stilurile de tăietură ”Step” și tăietură ”Brilliant”. Acestea au fațete ”Brilliant” pe coroană și fațete în trepte pe pavilion, sau invers. Tăieturile mixte pot chiar să combine tehnicile de tăiere și fațetare.
Proporțiile unui diamant se referă la relația dintre dimensiunea tablei, unghiul coroanei și adâncimea pavilionului. Este posibilă o gamă largă de combinații de proporții, iar acestea afectează în cele din urmă interacțiunea pietrei cu lumina.
Finisajul are 2 aspecte: polish-ul, care se referă la starea generală a suprafeței fațetelor unei pietre prețioase, și simetria, care se referă la precizia formei și a amplasării fațetelor.
Toți acești factori, împreună cu grosimea rondistului diamantului, afectează gradul general de tăiere al pietrei.
Diamantul cu tăietura ideală
În 1919, M. Tolkowsky a dezvoltat o formulă matematică pentru tăierea diamantelor în unghiuri și proporții precise pentru a obține cea mai bună reflexie și refracție a luminii, creând un echilibru între strălucire și foc. Proporțiile pe care le-a ales au dus la obținerea unui diamant care a devenit etalonul pentru “tăietura modernă rotundă de tip Brilliant“, denumită și “tăietura ideală“ sau ”heart & arrows”, așa cum este cunoscută la nivel internațional în rândul bijutierilor și a specialiștilor gemologi.
Continuarea o vei afla în următorul articol!
Rămâi alături de noi, pentru și mai multe informații și curiozități din fascinantul univers al diamantelor.
Bibliografie:
Marijan Dundek - ”Diamonds” | Centrul Gemologic Român | M. O'Donoghue - ”Artificial Gemstones” | D. Cunningham - ”Practical Gemmology” | J. Fishman - ”Beyond the four C's” | J. Edward - ”The Smithsonian National | Gem Collection―Unearthed: Surprising Stories Behind the Jewels” | A.Raden - ”Stoned: Jewelry, Obsession and How Desire Shapes the World”
gia.education.org
