bijuteria rebecca

O scurtă incursiune în istoria diamantelor

Vizualizări: 274

Călătoria diamantelor: din Antichitate
până în prezent

Cunoscute ca fiind cele mai apreciate şi valoroase pietre preţioase, diamantele au fost admirate, de-a lungul istoriei, şi purtate de către familiile regale ca şi simbol al forţei, curajului şi invincibilităţii, reuşind să capete statutul unic de “cadou suprem al iubirii”.

Este cea mai dură piatră cunoscută, cu toate că are şi cea mai simplă compoziţie chimică, fiind formată din carbon cristalizat.

Diamantele sunt disponibile în mai multe culori, iar proprietăţile lor optice sunt uimitoare: ele dispersează lumina în culorile curcubeului şi strălucesc mai puternic decât oricare altă piatră preţioasă.

Exploatate pentru prima dată în India, în urmă cu peste 4000 de ani, diamantele erau folosite pentru decorarea obiectelor religioase, serveau ca talisman împotriva răului şi ca şi protector în luptă.

Budiștii au acordat, şi ei, o semnificaţie simbolică profundă diamantelor. De exemplu, într-una dintre cele mai importante scrieri budiste, “Diamond Sutra”, se afirmă că adevărul este etern, la fel cum sunt şi diamantele. De asemenea, acestea se regăsesc şi în cultura și misticismul hinduismului, jainismului și lamaismului tibetan. Cuvântul sanscrit “vajra” – care înseamnă atât fulger, cât și diamant – era numele unei mici arme metalice având natura simbolică atât a diamantului (capabil să taie orice, fără ca el însuşi să fie tăiat), cât și a fulgerului (forță irepresibilă).

În Antichitate, India a fost singura sursă de diamante din lume, până la începutul secolului al XVIII-lea, cu excepția unui zăcământ minor descoperit în Kalimantan, Borneo. Astăzi, cele mai apreciate diamante istorice sunt încă cunoscute sub numele de “diamantele din Golconda”, o regiune situată între cursurile inferioare ale râurilor Godavari și Krishna.

Diamantele din Golconda sunt apreciate pentru caracteristicile lor unice care sunt rezultatul condițiilor geologice din regiune. Acestea sunt, de obicei, incolore sau aproape incolore, cu un grad ridicat de transparență și o strălucire distinctivă care este cunoscută sub numele de “efectul Golconda”. Acest efect este cauzat de gradul ridicat de puritate și de structura cristalină a pietrelor, care le permite să reflecte lumina într-un mod unic.

Grecii antici credeau că diamantele sunt “lacrimi ale zeilor” și bucăţi rupte din stelele căzătoare. Cuvântul “diamant” provine din cuvântul grecesc “adamas”, care înseamnă invincibil, indestructibil și care mai târziu a fost tradus în latină ca “diamas”.

Prima capitală a comerțului cu diamante a fost Veneția, unde lustruirea fațetelor unui diamant a început în anii 1330. Timp de secole, diamantele indiene au ajuns mai întâi la Roma și mai târziu la Veneția prin 2 rute, cunoscute colectiv sub numele de legendara Cale a Mătăsii.

Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, arta șlefuirii diamantelor s-a răspândit la Bruges și Paris, iar mai târziu, în secolul al XV-lea, Anvers a devenit noul centru înfloritor al diamantelor, aprovizionat cu pietre brute atât prin Lisabona, cât și prin Veneția.

La începutul secolului al XX-lea, Africa de Sud s-a impus ca principala țară producătoare de diamante din lume, urmată de alte țări de pe continentul african și nu numai.

Povestea exploatării diamantelor africane începe în jurul anului 1867, când aceste nestemate au fost găsite pentru prima dată în regiunea Kimberley, din ceea ce este acum provincia Northern Cape. Descoperirea a declanșat o adevărată goană după diamante, mii de exploratori venind în zonă, cu dorinţa de a se îmbogăţi.

În următoarele câteva decenii, în Africa de Sud au fost înființate o serie de mari mine de diamante, inclusiv faimoasa mină De Beers.

Industria diamantelor

De Beers a deținut toate operațiunile de exploatare a diamantelor din Africa de Sud și și-a menținut poziția de cel mai important producător mondial de diamante brute pentru următorii 100 de ani. Dar poziția sa avea să fie în curând contestată de o schimbare globală în dinamica producției de diamante. Odată cu descoperirea unor zăcăminte bogate în Rusia, Australia și Canada, dominația De Beers a început să se diminueze prin anii în ‘90, deoarece alte companii miniere au început să devină o forță producătoare de diamante pe piața mondială. Cele mai mari dintre acestea sunt: Debswana Diamond Company, Dominion Diamond Corporation, Alrosa, Petra Diamonds, Lucara. Gem Diamonds, Anglo American plc.

În prezent, principalele țări producătoare de diamante în funcție de volum sunt : Rusia, Botswana, Congo, Australia, Canada, Africa de Sud, respectiv Angola.

Chiar dacă simbolistica diamantelor, zonele de exploatare şi marii producători s-au schimbat de-a lungul secolelor, un singur lucru a rămas la fel ca şi acum mii de ani – calea pe care o parcurg diamantele până ca acestea să ajungă la cumpărători.

Extracția diamantelor ia mai multe forme, în funcție de mediu și de teren, putând fi subterană, aluvionară, de adâncime sau în câmp deschis. Odată extrase, diamantele brute sunt sortate în categorii în funcție de formă, dimensiune, culoare și calitate, înainte de a fi vândute unor specialiști în tăierea și lustruirea diamantelor din întreaga lume. După ce au fost prelucrate cu măiestrie artizanală, acestea ajung în vitrinele bijuteriilor, pe degetele doamnelor şi pe covoarele roşii de la cele mai importante evenimente mondene din întreaga lume.